Painica englezeasca a la Cristi

Saptamana trecuta am hotarat ca vom incerca sa ne facem singuri painea acasa. Nimic nu se compara cu mirosul unei paini proaspat scoase din cuptor. Prima reteta aleasa de Cristi a fost o paine rotunda taraneasca, dar cu iz britanic. A iesit minunat si ne-a incurajat sa mai facem si alte incercari.

Se face foarte simplu si este buna foc.

Avem nevoie de:

• 750 gr faina alba de grau, plus ceva extra pentru decor
• 1 lingura sare
• 30 gr drojdie proaspata sau 15 gr drojdie uscata
• 140 gr unt topit, dar nu cald
• 325 ml apa

Toate ingredientele se pun intr-un vas curat si se amesteca bine. Atentie! Nu punem sarea peste drojdie sau invers. Daca avem drojdie proaspata mai intai amestecam foarte bine sarea in faina, iar daca avem drjdie uscata amestecam drojdia in faina inainte de a adauga si celelalte ingrediente. Se va forma un aluat consistent pe care il rasturnam pe blatul de lucru presarat cu faina si continuam sa il framantam fara frica pret de 5 minute, poate si mai bine. Dupa ce suntem multumiti de efortul depus formam o bila de aluat si o asezam in vas unde o vom lasa la crescut timp de 1 ora. Cand timpul de crestere s-a scurs pregatim o tava intinsa, noi am folosit tava mare de la cuptor pe care am uns-o cu ulei si am presurat faina (se poate pune si o hartie de copt). Rasturnam din nou aluatul pe blatul de lucru presurat cu putina faina si dam forma painicii noastre. Se formeaza o minge pe care o turtim usor pana ajunge la o grosime de aproximativ 5 cm. O mai lasam inca 1 ora la crecut in tava. 

Preincalzim cuptorul la 220 grade C sau 425 grade F. Cand painica e crescuta, o presuram cu faina si cu un cutit trasam cateva crestaturi dintr-o latura in cealalta formand cateva raze se soare. Se baga la cuptor pentru 30 de minute. Dupa ce am scos-o frumoasa si rumena din cuptor, parfumata nu mai zic... am invelit-o intr-un prosop curat ca sa nu se intareasca prea tare coaja. 

A fost delicioasa a doua zi la micul dejun cu ceai fierbine, untulet si miere de albine.

                                                                   Pofta buna!

Saramura de Pastrav ca la Bicaz

Imi era pofta de cea mai buna saramura pe care am savurat-o pana acum...undeva la o pensiune de pe malul   lacului Bicaz.  E o saramura cum numai in Moldova se pregateste...plina de aromele proaspete ale celor mai nazdravane legume din gradina alintata de soarele bland al copilariei mele... Ma gandeam de cateva zile la zburdaliciunea acestei retete si intr-o zi avand doi pastravi pe care ma pregateam sa ii gatesc la cuptor si sa ii servesc simplu doar cu niste zeama de lamaie mi-a venit ideea ca as putea incerca reproducerea acelei bunatati. Iata cum am facut:

Am folosit:

• 2 pastravi potriviti ca marime, nici prea prea ...nici foarte foarte...
• rozmarin
• 1 lamaie
• apa...cam 500 ml
• cimbru
• foi de dafin
• piper boabe
• o ceapa potrivita
• un ardei gras sau un gogosar sau un ardei kapia mare
• doua rosii sanatoase 
• doua linguri pasta de tomate
• 3 catei de usturoi
• patrunjel verde

Pastravii nu i-am pregatit chiar dupa metoda traditionala, adica unsi doar cu putin ulei si fripti pe gratar, ci i-am sarat in interior, am pus tot in burta pestelui cate o crenguta de rozmarin (inca mai am niste provizii de la Ibiza), merge si cu rozmarin maruntit si doua felii de lamaie. I-am uns cu putin ulei de masline pe exterior si i-am invelit pe fiecare in folie de aluminiu. I-am pus in tava si i-am bagat la cuptorul preincalzit la 180 grade pentru 30 de min.

Intre timp pregatim sosul de saramura.
Punem apa la fiert intr-un vas incapator impreuna cu o lingura de cimbru maruntit daca nu aveti crengute, doua foi de dafin, sare si o lingura de piper boabe. Pana incepe apa sa fiarba, taiem ceapa rondele, ardeiul cubulete medii, rosiile tot cubulete, nu foarte mici pentru ca vrem sa se simta rosia in sos. Ardeiul are parte de un regim preferential: intr-o tigaie am picurat foarte putin ulei de masline, doar cat sa ne prefacem mai mult ca punem ulei si punem si cubuletele de ardei sa se coaca in tigaia incinsa, amestecand din cand in cand. Cand apa cu mirodenii incepe sa fiarba punem ceapa si rosiile. Adaugam si ardeii cand sunt rumeniti si desafacem apoi tot in aceasta minunata bolboroseala de legume aromate pasta de tomate si adaugam usturoiul taiat marunt. Lasam sa dea cateva clocote si potrivim de gust. Nu e chiar un sos sarat asa cum ii zice numele, ci mai degraba putin picant, asa ca daca nu a iesit destul de multa iuteala din boabele de piper mai puteti adauga si ceva parf de piper proaspat macinat.

Bunatatea asta de mancare se serveste neaparat cu mamaliga calda si cu patrunjel verde presarat deasupra din belsug.

Pofta buna!...eu m-am lins pe degete (la propriu) :)))