Paella - un rasfat de care nu m-as satura niciodata!

Paella este una din preferatele mele. Am multe preferate :) dar acest fel de mancare este in top. Prima data l-am decoperit pe coasta de sud a Spaniei acum foarte multi ani, la o fiesta si a fost preparat intr-o tava, care tot Paella se numeste, de dimensiuni foarte mari, cu foc de lemne. A fost minunata. Cea mai buna pe care am   mancat-o vreodata...probabil ca la fel ca si sarmalele noastre care se fac in cantitate mare la ceaun cu diverse ocazii, asta o fi si secretul pentru Paella... sa fie pregatita in cantitati mari din care sa se infrupte cat mai multi meseni :) Acum ceva timp am descoperit aici un restaurant cu specific spaniol, asa ca evident ca am comandat Paella...nu a fost rea, dar nici nu mi-a satisfacut pofta. Atunci m-am hotarat ca voi indrazni sa incerc sa o pregatesc acasa... Aseara mi-a venit curajul, mai ales ca acum am si tava speciala pe care am gasit-o din intamplare in timp ce mai cotrobaim dupa ceva chilipiruri pe la niste magazine. Un semn clar! :))))

Gata cu vorbaria si sa trecem si la treaba. Veti vedea ca e foarte simplu de preparat si rezultatul este absolut delicios!

Avem nevoie de:

• 2 cani de orez cu bobul lung dar nu din acela foarte subtire (aprox 500 gr)
• un piept de pui potrivit
• o ceapa potrivita
• 4 catei de usturoi
• o rosie 
• un ardei gras mare sau doi daca sunt mai mici
• 100 gr de mazare congelata (aprox doua maini bune)
• 250 gr fructe de mare congelate, daca sunt proaspete cu atat mai bine
• 200 gr creveti decorticati
• 2 frunze de dafin
• sare
• piper
• boia de ardei dulce
• sofran sau alt inlocuitor care coloreaza orezul in portocaliu
• ulei de masline
• 250 ml vin alb
• 1 l supa de pui sau peste

Mai avem nevoie de o tava pe care sa o bagam la cuptor. Ideal e tava pentru Paella care e rotunda si dintr-un metal mai gros, dar puteti folosi si o tava intinsa din portelan sau lut chiar.

Prima data punem intr-o tigaie, la foc potrivit, 3 linguri de ulei de masline. Pieptul de pui se taie cubulete si se pune la rumenit in tigaie. Cand e aproape gata adaugam ceapa si usturoiul tocate marunt. Daca puiul e rumenit si ceapa inmuiata le transferam in tava ce va merge la cuptor.

Daca aveti deja supa sariti pasul acesta. Eu nu am avut asa ca am preparat una foarte rapid. Am pus in tigaie 2 linguri de ulei de masline, fructele de mare dezghetate, 2 frunze de dafin, sare si 1l de apa. Dupa ce am lasat sa dea in clocot cam 5 min, am adaugat o lingura de boia si o lingura de sofranel (safflower). Se mai lasa 5 min la foc mic. Cat isi fac de cap fructele de mare in tigaie transformandu-se intr-o supa pescareasca portocalie noi ne vedem mai departe de ale noastre.

Daca aveti supa deja pregatita, puneti orezul, fructele de mare, foile de dafin, boiaua, sofranul, piper si supa direct in tava pentru cuptor. Mai departe toata lumea face la fel. Rosia se taie cubulete si se pune in tava. Un ardei mic sau o jumatate din unul mare se taie cubulete si se pune si el in tava. Punem si supa din tigaie cu tot cu fructe de mare, in cazul in care ati facut ca mine. Adaugam vinul alb, ca sa fie veselie maxima in tava. Spaniolii sunt la fel ca si noi, niste oameni veseli, cu multa pofta de viata. Si toata lumea stie ca pofta vine mancand.... Si acum le ametim si mai tare amestecand usor toate ingredientele.

Cuptorul trebuie incalzit la 180 de grade Celsius sau 350 Fahrenheit. Introducem tava cu grija la cuptor pentru 40 de min. Dupa primele 20 de min o scoatem putin de la cuptor ca sa supraveghem situatia, nu de alta dar sa nu fie prea mare veslie acolo...mirosul oricum e nebunie in toata casa....si amestecam usor de pe margini pe mijloc ca sa cuprindem bine tot orezul cu zeama plina de savoare.

Dam iar la cuptor pentru restul de 20 de min, dupa care iar le intrerupem fiesta, nu pentru ca suntem invidiosi ci doar pentru ca au mai venit niste invitati: mazarea si crevetii. Ii amestecam si pe acestia usor in atmosfera incinsa din tava si ii mai lasam sa se parpoleasca 20 de min in arsita torida din cuptor.

Ca sa fim siguri ca e gata putem degusta putin orez dintr-o marginuta (asta ca sa potolim putin si papilele gustative dupa ce nasul nostru a adulmecat timp de 1 ora mireasma mediteraneeana din bucatarie). Orezul cand e gata trebuie sa aiba o consistenta usor al dente. Nu trebuie sa trosneasca in dinti dar nici nu trebuie sa fie fiert total ca la pilaful nostru autohton. Si supa trebuie sa fie toata absorbita. Punem si fasiute din ardeiul care ne-a mai ramas in centru ca sa mai dam putina culoare. Nu mai vrem lichide in Paella noastra, decat poate un pahar de vin rosu langa. Da, stiu, eu inca nu ma delectez cu licori bahice...dar pentru cine poate, nu sunt egoista...

Paella, asa cum iese ea din cuptor, decorata cu sferturi de lamaie, merge in centrul mesei si toata lumea se aduna vesela in jurul ei. Deocamdata nu mananca nimeni pentru ca se fac poze, multe poze cu noua specialitate a casei. In cazul in care ni se mai face pofta sa ne mai uitam putin la ele.

E nemaipomenit de buna! Merge perfect intr-o seara de vara cu un pahar de Sangria rece. Merge si a doua portie la cerere :)

 Buen Apetito!

Painica englezeasca a la Cristi

Saptamana trecuta am hotarat ca vom incerca sa ne facem singuri painea acasa. Nimic nu se compara cu mirosul unei paini proaspat scoase din cuptor. Prima reteta aleasa de Cristi a fost o paine rotunda taraneasca, dar cu iz britanic. A iesit minunat si ne-a incurajat sa mai facem si alte incercari.

Se face foarte simplu si este buna foc.

Avem nevoie de:

• 750 gr faina alba de grau, plus ceva extra pentru decor
• 1 lingura sare
• 30 gr drojdie proaspata sau 15 gr drojdie uscata
• 140 gr unt topit, dar nu cald
• 325 ml apa

Toate ingredientele se pun intr-un vas curat si se amesteca bine. Atentie! Nu punem sarea peste drojdie sau invers. Daca avem drojdie proaspata mai intai amestecam foarte bine sarea in faina, iar daca avem drjdie uscata amestecam drojdia in faina inainte de a adauga si celelalte ingrediente. Se va forma un aluat consistent pe care il rasturnam pe blatul de lucru presarat cu faina si continuam sa il framantam fara frica pret de 5 minute, poate si mai bine. Dupa ce suntem multumiti de efortul depus formam o bila de aluat si o asezam in vas unde o vom lasa la crescut timp de 1 ora. Cand timpul de crestere s-a scurs pregatim o tava intinsa, noi am folosit tava mare de la cuptor pe care am uns-o cu ulei si am presurat faina (se poate pune si o hartie de copt). Rasturnam din nou aluatul pe blatul de lucru presurat cu putina faina si dam forma painicii noastre. Se formeaza o minge pe care o turtim usor pana ajunge la o grosime de aproximativ 5 cm. O mai lasam inca 1 ora la crecut in tava. 

Preincalzim cuptorul la 220 grade C sau 425 grade F. Cand painica e crescuta, o presuram cu faina si cu un cutit trasam cateva crestaturi dintr-o latura in cealalta formand cateva raze se soare. Se baga la cuptor pentru 30 de minute. Dupa ce am scos-o frumoasa si rumena din cuptor, parfumata nu mai zic... am invelit-o intr-un prosop curat ca sa nu se intareasca prea tare coaja. 

A fost delicioasa a doua zi la micul dejun cu ceai fierbine, untulet si miere de albine.

                                                                   Pofta buna!

Saramura de Pastrav ca la Bicaz

Imi era pofta de cea mai buna saramura pe care am savurat-o pana acum...undeva la o pensiune de pe malul   lacului Bicaz.  E o saramura cum numai in Moldova se pregateste...plina de aromele proaspete ale celor mai nazdravane legume din gradina alintata de soarele bland al copilariei mele... Ma gandeam de cateva zile la zburdaliciunea acestei retete si intr-o zi avand doi pastravi pe care ma pregateam sa ii gatesc la cuptor si sa ii servesc simplu doar cu niste zeama de lamaie mi-a venit ideea ca as putea incerca reproducerea acelei bunatati. Iata cum am facut:

Am folosit:

• 2 pastravi potriviti ca marime, nici prea prea ...nici foarte foarte...
• rozmarin
• 1 lamaie
• apa...cam 500 ml
• cimbru
• foi de dafin
• piper boabe
• o ceapa potrivita
• un ardei gras sau un gogosar sau un ardei kapia mare
• doua rosii sanatoase 
• doua linguri pasta de tomate
• 3 catei de usturoi
• patrunjel verde

Pastravii nu i-am pregatit chiar dupa metoda traditionala, adica unsi doar cu putin ulei si fripti pe gratar, ci i-am sarat in interior, am pus tot in burta pestelui cate o crenguta de rozmarin (inca mai am niste provizii de la Ibiza), merge si cu rozmarin maruntit si doua felii de lamaie. I-am uns cu putin ulei de masline pe exterior si i-am invelit pe fiecare in folie de aluminiu. I-am pus in tava si i-am bagat la cuptorul preincalzit la 180 grade pentru 30 de min.

Intre timp pregatim sosul de saramura.
Punem apa la fiert intr-un vas incapator impreuna cu o lingura de cimbru maruntit daca nu aveti crengute, doua foi de dafin, sare si o lingura de piper boabe. Pana incepe apa sa fiarba, taiem ceapa rondele, ardeiul cubulete medii, rosiile tot cubulete, nu foarte mici pentru ca vrem sa se simta rosia in sos. Ardeiul are parte de un regim preferential: intr-o tigaie am picurat foarte putin ulei de masline, doar cat sa ne prefacem mai mult ca punem ulei si punem si cubuletele de ardei sa se coaca in tigaia incinsa, amestecand din cand in cand. Cand apa cu mirodenii incepe sa fiarba punem ceapa si rosiile. Adaugam si ardeii cand sunt rumeniti si desafacem apoi tot in aceasta minunata bolboroseala de legume aromate pasta de tomate si adaugam usturoiul taiat marunt. Lasam sa dea cateva clocote si potrivim de gust. Nu e chiar un sos sarat asa cum ii zice numele, ci mai degraba putin picant, asa ca daca nu a iesit destul de multa iuteala din boabele de piper mai puteti adauga si ceva parf de piper proaspat macinat.

Bunatatea asta de mancare se serveste neaparat cu mamaliga calda si cu patrunjel verde presarat deasupra din belsug.

Pofta buna!...eu m-am lins pe degete (la propriu) :)))

Ciupercute delicioase

O idee pentru un pranz rapid sau o cina usoara. Foarte usor de facut si buuuuune rau!

Avem nevoie de:

• 500 gr ciupercute champignon
• 100 gr branza telemea sau feta
• 1/2 ardei gras rosu sau kapia
• cateva fire de patrunjel verde
• cateva cubulete de cascaval sau mozzarela 
• ulei de masline

Separam palarioarele ciupercutelor de codite si curatam palariile cu un cutitas de membrana protectoare de deasupra. La asezam in tava mare de aragaz cu fata in sus si le dam la cuptor cam 10 min ca sa lase putin din apa. In acest timp pregatim umplutura. Branza maruntita, ardeiul taiat cat mai mic, patrunjelul tocat, o lingura ulei de masline se pun intr-un vas si se amesteca bine.

Scoatem ciupercutele de la cuptor si le intoarcem cu fundul in sus si cu o lingurita le umplem pe rand. Le mai dam la cuptor pentru 15 minute.

Focul ar trebui sa fie cam la 160 de grade Celsius. Cand sunt aproape gata punem si cate un mic cubulet de cascaval pe fiecare palarioara. Acesta se va topi si va forma o crusta frumoasa.

Se pot servi simple sau cu o salata verde alaturi. Sunt absolut delicioase si foarte usoare!

Pofta buna!

Cozonac Rasfatat

Mmmm.....daca nu ar exista pe lume altceva de mancare decat cozonac, nu as fi necajita... Imi place la nebunie...si de aceea ma bucur nespus de mult ca nu se face chiar atat de usor pentru ca altfel as face mai mereu si cum nu sunt foarte prietena cu sala de fitness ...

Avem nevoie de:


Pentru aluat:

• 1 kg de faina
• 50 gr de drojdie proaspata sau 25 gr drojdie uscata
• 250 gr zahar
• 6 oua
• coaja de lamaie, portocala, vanilie, rom
• unt 100 gr
• ulei 100 gr
• smantana cateva linguri

Pentru umplutura:

• un iaurt mic
• o ceasca de lapte
• stafide
• cacao
• nuca macinata
• rahat
• crema de ciocolata 

Secretul cozonacului este ca incaperea in care se framanta si se lasa apoi la odihnit trebuie sa fie bine incalzita si ferita de aer rece si de curent. Cozonacul nostru desi frumos si rumen are nevoie de cladurica sa creasca zdravan. 

Faina o cernem intr-un vas incapator unde va ramane alutatul la crescut. La mijloc facem putin loc unde dam drumul la ceasca de lapte clocotit. Laptele il omogenizam cu o cantitate mica de faina pana se obtine o pasta legata ca o maioneza. Lasam sa se raceasca pana ajunge la o temeperatura usor calduta.

Intre timp frecam drojdia cu putin zahar. Daca avem drojdie uscata o dizolvam in putin lapte. 

Se adauga peste faina cu lapte, omogenizam, acoperim cu putina faina in ploaie si lasam sa actioneze drojdia. Cam peste 10-15 minute va creste si va sparge ploaia de faina, semn ca mergem mai departe cu urmatorii pasi.

Cat drojdia noastra isi face de cap, noi ne facem si noi de cap cu restul ingredientelor. Separam albusurile de galbenusuri. Doar galbenusurile le vom folosi la aluat, albusurile le folosim putin mai tarziu la umplutura. Galbenusurile se bat bine cu zaharul pana cand acesta se topeste si devine totul ca o spuma.

Cand drojdia noastra a dat semne serioase de trezire si s-a descotorosit de paturica de faina incepem framantatul propriuzis. Se pun galbenusurile frecate spuma, iaurtul, smantana, o lingurita de sare, coaja rasa de lamaie si portocala, esentele de vanilie si rom si amestecam bine pana cand obtinem aluatul nici prea moale,nici foarte consistent. Daca vi se pare ca e prea multa faina mai adaugati smantana sau chiar putin lapte caldut pana cand toata faina este incorporata in aluat.

Aluatul astfel format se framanta mai bine 1/2 de ora folosind pe rand untul si uleiul pana cand acestea sunt absorbite bine.

Se lasa la crescut intr-un loc caldut mai bine de o ora sau pana cand aluatul si-a dublat cantitatea. Dintr-un kg de faina ar trebui sa ne iasa doi cozonaci zdraveni si putem sa pastram putin aluat si pentru o pascuta.

Cat aluatul sta la crescut noi putem sa pregatim compozitia de umplutura. Nuca macinata, albusurile batute spuma, zahar nu prea mult, cam 3-4 linguri, 2 linguri cacao, esenta de rom se amesteca pana obtinem o pasta pufoasa. Stafidele se pun la inmuiat in apa calduta si se lasa apoi la scurs. Rahatul il taiem in bucatele mici. Crema de ciocolata, eu am folosit Nutella, se lasa la caldura ca sa devina moale si usor de intins. Toate aceste minunatii delicioase se lasa la indemana ca sa ne fie cat mai usor cand incepem sa modelam cozonacii.

Dupa ce aluatul a crescut se ia din vas si se aseaza pe blatul de lucru pe care in prealabil l-am uns cu putin ulei.       Se mai framanta foarte usor de cateva ori si se imparte in doua parti egale. Fiecare jumatate o mai impartim inca o data in doua parti. Avem astfel patru bile de aluat. 

Luma pe rand cate o parte si incepem sa o intindem intr-o foaie rotunda. 

Lucram cu grija si nu bruscam aluatul ca sa nu se supere pe noi.

Si acum intra in scena accesoriile cele mai importante. 

Mai intai crema de ciocolata, pe care o intindem foarte bine pe toata suprafata foii. Urmeaza compozitia de albusuri de ou si nuca si ii va urma exemplul cremei de ciocolata. Infrumusetam cu bucatele de rahat si stafide aurii pe care le imprastiem peste tot.  

Acum rulam frumos foaia ca pe o clatita si o lasam putin deoparte. Facem exact acelasi miscari si cu a doua bila de aluat. Acum avem doua "clatite". Le asezam una langa alta in paralel si le impletim ca sa se imprieteneasca. Tava de cozonac pe care am unso bine cu unt, va gazdui cozonacul impletit pe care il vom lasa la crescut cam 20 de min tot intr-un loc cald. Al doilea cozonacel va avea parte de acelasi tratament.  Cuptorul se preincalzeste la 180 grade Celsius. Cu 5 minute inainte de a baga cozonacul la cuptor, il vom dichisi cu niste ou batut deasupra. Nu batem oul si il turnam peste cozonac. Batem un ou intreg intr-un catronel, cu ajutorul unei pensule mangaiem usor cozonacelul si presuram o ploaie de mac si il mai ornam si cu 2-3 mieji de nuca. 

Si la cuptor cu ei sa se rumeneasca. Vor sta cam 30- 40 de minute in functie de cuptor. Dupa ce ii scoatem ii asezam pe un prosop curat renuntand la tavi si ii lasam sa se odihneasca pe o parte ca sa nu se lase toata umplutura in partea de jos a cozonacului. Dupa vreo 10 min ii intoarcem pe cealalta parte si ii lasam asa pana se racesc complet.

Cine rezista sa se raceasca de tot va avea parte de un cozonac pufos si care se taie foarte frumos. Cine da orice pentru o felie de cozonac cald, asa cum fac eu se va alege cu un cozonac mai greu de taiat, dar buuuuun de imi lasa gura apa si acum cand scriu despre el. 

 Acestia sunt mini cozonaceii pe care i-am facut in niste forme termorezistente de briose.

  

Va urez spor la cozonac si pofta buna!

Sarmalute in foi de vita

Imi plac sarmalutele in orice forma si culoare :) Toate sunt delicioase..Cele din carne de porc, cele din carne de pasare, cele de post cu nuca, cele cu urda, sarmalutele moldovenesti mici cat o nuca, sarmalele ardelenesti cat farfuria, sarmalele de la nunti si cele de la praznice.... cele infasurate in varza murata, in varza dulce, cum le facea mama in frunza de tei sau stevie dar cel mai mult imi plac cele in foi de vita de vie. Si nu puteam sa nu avem pe masa de Paste tocmai aceste minunatii delicioase.

Si acum sa trecem la treaba. Sarmalutele moldovenesti ca la mama acasa sunt putin migaloase dar extrem de gustoase!

Avem nevoie de:

• 1 kg de carne tocata de porc
• 1/2 kg de carne tocata de vita
• 1 kg ceapa
• 2 morcovi
• 1 cana si 1/2 de orez
• 3, 4 oua
• 2 linguri pasta de tomate sau suc de rosii
• 1 legatura patrunjel verde
• doua maini bune de malai
• sare, piper
• cimbru, foi de dafin
• bors acru

Cam 3/4 din cantitatea de ceapa se taie marunt si se pune la calit cu putin ulei. Eu adaug si o cescuta de apa, pentru ca imi place ca ceapa sa fie doar inmuiata nu si prajita.

Cand ceapa a devenit aurie, adaugam morcovul pe care l-am dat prin razatoarea mica.

Lasam pe foc 5 min si apoi adaugam orezul clatit bine in mai multe ape ca sa eliminam toate impuritatile. Adaugam, sare, piper si doua frunze de dafin. Pasta de tomate o desfacem cu putina apa si o adugam peste compozitia din tigaie. Reducem focul la minimum si lasam pe foc pana orezul absoarbe toata apa si incepe sa isi schimbe culoarea.

Acum lasam deoparte sa se raceasca pana ajunge la temperatura camerei.   In acest timp putem sa pregatim foile de vita. Eu nu am avut proaspete ci de la borcan. Asa ca le-am clatit in apa fierbinte ca sa fiu sigura ca nu sunt prea sarate si se si inmoaie ca sa fie mai usor de impaturit. Daca aveti frunze proaspete acestea trebuie oparite prin urmatorul procedeu. Se pune apa cu sare la infierbantat intr-o cratita incapatoare. Cand apa incepe sa fiarba se scufunda frunzele in apa si se lasa sa dea un clocot pana isi schimba culoarea intr-un vedre inchis. Se scurg si se lasa la racit.

Intr-un vas incapator amestecam toate ingredientele: carnea tocata, compozitia cu ceapa, orez si morcov, ouale crude, restul de ceapa cruda tocata marunt, verdeata taiata marunt, condimentele, si doua maini bune de malai. condimentam dupa gust cu sare, piper si cimbru. Dupa ce omogenizam foarte bine compozitia incepem sa impaturim sarmalutele in foile de vita. Punem compozitie cat o nuca pe fiecare frunza si o rasucim iar capetele le bagam in interior.

Dupa ce am terminat si operatiunea impaturire le aranjam in vasul de fiert. Cel mai gustoase ies daca le punem intr-un vas de lut, special pentru sarmale. In tara se gasesc de cumparat la targurile de mestesugari. Aici nu am unul,  dar le-am asezat intr-un vas de ceramica in care am asezat mai intai un pat de varza tocata si apoi am aliniat frumos sarmalutele una langa alta. Peste ele turnam apa cat aproape sa le acopere. Le invelim cu o paturica din frunze de varza. Punem si o folie de aluminiu deasupra si le dam la cuptor la foc potrivit, aprox 180 grade celsius. Dupa o ora indepartam folia de aluminiu.Intr-un castronel dizolvam o lingura de pasta de tomate intr-o jumatate de cana de bors acru, sau cum am facut eu intr-o jumatate de cana de apa in care am dizolvat doua linguri de bors magic. Punem peste sarmalute si picuram si putin ulei deasupra si mai dam o ora la cuptor.

Vor iesi cele mai gustoase sarmalute, care se vor topi in gura! Noi le-am savurat cu mamaliguta calda si smantana. Din pacate stomacul meu are o limita si nu m-a lasat sa le mananc pe toate deodata, desi asa mi-as fi dorit. :)
Daca va mai ramane compozitie de sarmalute si nu mai aveti frunze putei sa umpleti cativa ardei colorati asa cum a am facut eu. Dulceata ardeiului a dat un gust deosebit compozitiei.

Pofta buna la sarmalute modovenesti in foi de vita, ca la mama acasa!

Drob de Pasare cu Spanac

Pe langa cozonac, drobul este atractia principala a Pastelui romanesc. Si cum mie imi plac bucatele romanesti, drobul nu poate fi decat pe lista de preferate. :) dar doar de pasare.

Rezultatul final arata asa. Fotografia mai intai ca sa va fac pofta.

Avem nevoie de:

maruntaie de pasare, inimi si pipote, cam 400 de gr
carne tocata de curcan, poate fi si de pui - 500 gr
8 ciupercute champignon
spanac verde - 500 gr
ceapa verde - 15 fire
ceapa uscata - 1 buc potrivita
patrunjel verde - 1 leg sanatoasa, chiar 2 daca sunt mai mici
3 oua fierte
4 oua crude
faina de grau - 3 linguri mari cu varf
pesmet - 2 linguri mari cu varf
sare
piper
foi de dafin
1/2 plic praf de copt

Cantitiatile pot varia in functie de preferinte. Daca va place mai carnos, se poate pune mai multa carne, sau poate va plece cu mai multe oua. Se poate pune si ficat de pasare. Eu nu am pus pentru ca nu mananc in perioada aceasta ficat de nici un fel. Dar imaginatia fiecaruia poate aduce modificari si imbunatatiri retetei. Eu am avut o reteta de baza de la mama pe care am adaptat-o pe loc in timp ce il pregateam.

Procesul de preparare e foarte simplu si deloc migalos, in schimb ia putin timp pentru ca unele ingrediente trebuie pregatite inainte de a le incorpora in compozitia finala.

Inimile si pipotele de pasare se spala bine in apa calduta si se pun sa dea un clocot intr-o apa simpla. Aceasta apa se arunca si se clatesc maruntaiele cu un jet de apa. Se pun din nou la fiert, de data aceasta in apa doar cat sa le cuprinda, in care punem sare, piper, o frunza de dafin si la urma cand sunt aproape fierte adaugam putin ulei. Dupa ce au fiert, se scurg si se lasa la racit. Se pot toca la masina de tocat, in robotul de bucatarie sau se pot taia si la cutit daca aveti rabdare si va place sa simtiti bucati mai mari in drob. Eu le-am maruntit la robot si a fost numai bine, se simteau bucatelile in drob.
Cat fierb maruntaiele noastre, pregatim carnita. Tocam ceapa uscata marunt. O punem la calit in foarte putin ulei si picuram si putina apa. Cand ceapa s-a inmuiat, punem ciupercutele taiate cubulete in tigaie si le lasam cateva minute sa le prinda caldura. Urmeaza si carnea tocata. Punem sare, piper, doua foi de dafin si lasam la foc mic sa se patrunda carnea. Sa nu mai aiba culoare roz. Nu acoperim vasul deoarece vrem sa se mai evapore din apa de la ciupercute si carne. Cand e gata se lasa deoparte la racit.
Acum intr-un vas incapator amestecam toate ingredientele: maruntaiele tocate, carnita calita cu ciuperci si ceapa, spanacul tocat, ceapa verde tocata si ouale fierte care au fost si ele trecute tot prin robotul de bucatarie, patrunjelul taiat marunt, ouale crude, faina de grau, pesmetul si praful de copt. Daca vi se pare prea moale puteti sa mai adaugati o lingura doua de pesmet. Se condimenteaza dupa gust cu sare si piper.
Se unge o tava dreptunghiulara de aragaz cu ulei si se tapeteaza bine cu faina. Compozitia se toarna in tava si se da la cuptor la foc potrivit, 160 grade Celsius, pentru aproximativ 20-25 de min. Intre timp se pregateste o compozitie mai groasa de clatite din doua oua, faina, apa si un varf de sare. Aceasta compozitie se toarna deasupra drobului si se mai lasa la cuptor pentru inca 20 de min. Timpul de coacere poate varia in functie de cuptor. Eu imi dau seama cand e copt atunci cand marginile drobului se desprind de peretii tavii.

Se taie patratele cand e complet rece.  E bine sa stea peste noapte in frigider si sa se taie a doua zi. Se aseaza pe un platou ornat cu verdeata alaturi de ouale rosii.

Pofta buna!

Sarbatori Pascale!

Anul acesta a fost primul an in care am sarbatorit Pastele departe de casa. Cu toate acestea am reusit sa aducem pe masa cate putin din gustul traditional romanesc.
Menul de Paste a fost unul simplu, cu bucate romanesti, adaptate dupa gustul si preferintele noastre, gatite cu mare drag. Desi masa de Paste se invarte in jurul mielului, noi ne abatem de la aceasta regula in mod constant deoarece eu nu mai mananc de ani buni carne de miel.
Asa ca am avut urmatoarele bunataturi:

•  drob de pasare cu spanac
•  chec aperitiv 
•  ciorba 2 in 1 (de vacuta cu perisoare)
•  sarmalute in foi de vita
•  ardei umpluti
•  cozonaci rasfatati 
•  pasca cu smantana
•  pasca cu branza dulce
•  oua colorate

Aici erau doar rasfaturile dulci care ne-au asteptat cuminti sa venim cu Lumina de la biserica.

O sa revin pe rand cu povestea fiecarei retete in parte cat mai curand posibil.

Hristos a Inviat!

Gustul copilariei ...

          Ieri a fost o zi speciala... ar fi trebuit sa fie o zi de sarbatoare... dar de ceva timp e o zi deosebita cu multe sentimente amestecate. Ieri, omul care mi-a facut prima baita, omul care ma ducea in parc in zilele lui libere si ma lasa sa imi comand singura la braserie "carnati cu garniture", omul pe care il intrebam cu speranta nemaipomenita daca are liber de la serviciu ca sa pot sta lanaga el in loc sa ma duc la gradinita, omul cu ochii cei mai limpezi si cei mai albastri pe care i-am intalnit la cineva, omul de care mi se face cel mai dor...ieri bunicul ar fi implinit 77 de ani. Nu mai putem sa iti mai spunem La Multi Ani, dar putem sa iti spunem,si stiu ca ne auzi pentru ca esti mereu langa noi... te iubim si  inca ne lipsesti la fel de mult!

Departe de casa, si cu amintirea celor mai dulci ani din copilarie cand mergeam la bunici si tot timpul gaseam cate ceva bun, am sunat la "mamaia" si am rugat-o sa imi dea reteta celor mai bune placinte cu branza pe care le-am mancat vreodata. Placinte cum numai la "mamaia" gasesti...

Mai jos o sa va povestesc, pentru ca este o poveste... cum se fac.

Poale-n brau ca la mamaia

Avem nevoie de:
Pentru aluat:  

• - cam 1 kg faina de grau de buna calitate
• - 3 oua
• - 1 ceasca pentru cafea cu zahar tos (sa nu fie din aceea mica de tot)
• - drojdie proaspata cat o nuca verde sau doua linguri de drojdie uscata
• - 1/2 l lapte 
• - 100 ml ulei
• - 50 gr de unt
• - 1 lingurita de sare
• - esenta de vanilie
• - coaja rasa de la 1 lamaie

Pentru umplutura de branza:

• - 1 kg branza proaspata de vaca / telemea de vaca pe care o punem mai intai la desarat (eu nu am avut nici una nici alta...si am folosit cam 500 gr de ricota si 250 gr de feta nu foarte grasa)
• - 2 oua
• - 3 linguri de faina de grau
• - coaja rasa de la 1 lamaie
• - esenta de vanilie
• - 1 plic zahar vanilat
• - 3/4 cana de zahar tos - se poate adapta cantitatea in functie de cat de dulce va place
• - o mana buna de stafide

• Mai avem nevoie de un ou si de niste mac pentru a le da o poleiala aurie de sarbatoare.

          Si acum, dupa ce am enumerat toate personajele principale ale povestii noastre, sa purcedem la treaba.

             Mai intai facem cald in bucatarie. Placintele noastre or fi ele fete rumene de la tara dar isi doresc sa se simta ocrotite de vremea rece de afara. Si cel mai important au nevoie de caldura sufleteasca...dragoste si atentie...ingrediente fara de care povestea noastra isi pierde tot farmecul.

           Intra in scena personajul principal: faina. Pe care o asezam ca o plapuma de nea intr-un vas incapator trecand-o printr-o sita deasa. Nu vrem sa fie bosumflata si apasata, ci vesela si usoara. Intre timp punem laptele putin la incalzit. Trebuie sa fie doar caldut ca apa de vara. Intru-un castronel punem drojdia proaspata pe care o desfacem cu o lingura de zahar si o dizolvam cu putin lapte pana se face ca o pasta subtire. Presaram cateva fire de faina peste ea si o lasam sa se odihneasca dupa atata bataie de cap pana ne facem si noi de cap cu restul personajelor. Daca aveti drojdie uscata puneti doar putin lapte la inceput, cam doua linguri, dizolvati bine si apoi mai adaugati putin lapte ca sa mai subtiati compozitia. Cat sta deoparte, drojdia ar trebui sa se umfle binisor in pene ca o cocoana de la oras ce este.

Faina noastra alba si frumoasa are nevoie de ceva prieteni de joaca. Asa ca vin la intalnire cele 3 oua rasfatate, lingurita de sare (ca nu degeaba au scris oamenii astia si "Sarea in bucate"), zaharul ca sa indulceasca bine atmosfera, coaja rasa de lamaie ca sa avem si o nota de exotic si nu strica si putin parfum de vanilie. Dupa ce drojdia si-a dat in petec ii facem cunostina cu restul grupului de petrecareti din povestea noastra. Pregatim sa avem langa noi uleiul, untul si laptele caldut. Si acum sa vezi veselie pe toata lumea ca incepem sa le framantam. Ne bagam si noi in hora si cu mana dreapta dezmierdam incet toate ingredientele care incep sa se cunoasca acum si sa lase timiditatea la o parte. Se adauga treptat laptele si se incorporeaza in ceea ce va deveni de acum cel mai rasfatat aluat. La inceput va avea o textura mai aspra pentru ca desi de acum cunostinte bune, personajele noastre inca nu au trecut la intimitati asa ca va trebui sa le mai acordam putina rabdare. Si cat facem asta, nu trebuie sa ne pierdem nici noi rabdarea si sa le masam in continuare cu energie. Ca la orice masaj avem nevoie de ceva uleiuri tamaduitoare. Avem grija sa ne inmuiem bine mainile in ulei si apoi masam energic aluatul buclucas. Cand uleiul este absorbit facem schimb cu unt si tot asa zi de iarna pan-la primavara (pe care o asteptam cu mare drag) tot alternam ba uleiul, ba untul. Aluatul nostru e din ce in ce mai pufos si mai elastic si mai mai ca iti vine sa il saruti de drag. Dupa toata tevatura asta suntem putin obositi cu totii. Asa ca e timpul pentru un somn de frumusete.

        Aluatul trebuie sa stea la loc ferit de curent o ora si mai bine sa creasca mare si frumos. Nu o sa dea pe afara din vas dar volumul o sa si-l dubleze cu siguranta. Adica nu e chiar Fat Frumos care crestea cati altii in 10, e mai curand Prasnea cel Voinic. Eu m-am cam speriat ca nu era suficient de crescut dar dupa ce am vazut ce bunatati de placinte mi-au iesit nici ca as fi vrut sa fie mai crescut de atat.

       
     Cand credem ca aluatul nostru e aproape gata pregatim umplutura. Cele doua oua se bat bine cu zaharul tos si zaharul vanilat. Si coaja rasa de lamaie vrea sa intre in joc dar insotita de esenta de vanilie. Apoi vine branzica,faina ca sa fi totul legat si la urma jucausele de stafide care pana acum au stat si s-au balacit in apa calda, ca doar o sa vina si vara intr-o buna zi si o sa mergem din nou la mare...

           Gata cu joaca. Trecem la treaba serioasa acum ca ne prinde seara si nu am facut nimic.Se pregateste tava mare de cuptor. In sensul ca se unge cu unt si se tapeteaza cu ceva faina. Cuptorul intra si el in scena. Il   pornim la 180 grade si il lasam sa se incalzeasca usurel pana sunt gata si placintutele noastre. Aluatul se imparte in doua parti egale si se lucreaza cate o parte pe rand. Se mai aseza  putin cu mana ca un rasfat de dupa amiaza lenesa pe blatul de lucru, pe care avem o ploaie de faina si i se da forma unui sul gros cat pumnul si lung cat...nu stiu cat de lung....sa semene cu o bagheta frantuzeasca....nu a vazut Parisul placinte ca in Moldova!         

     
        Sulul asta, adica bagheta frantuzeasca o impartim in niste guguloaie mai mici. Mie mi-au iesit 11. Mamaia imi zicea de 12. Poate ca nu am impartit eu chiar egal aluatul in doua parti. Si acum gatim fetele de bal. Luam cate o bila de aluat o intindem intr-o foaie mica, atat cat permite cantitatea de aluat, nu trebuie sa fie perfect rotunda dar macar sa aduca a o forma asemanatoare.

Punem in mijloc o ligura de umplutura de branza si apoi luam ca reper 6 colturi imaginare pe care le unim pe principul opusului...adica se ridica in sus cate doua colturi opuse si se unesc intre degete si apoi inca unul si inca unul pana am unit toate cele 6 colturi imaginare, pt ca ceva rotund nu are colturi :)) si le unim in acelasi loc.

Placintuta noastra, care pare tare mica si firava se aseaza frumos in tava. O vor urma la fel si celalte surori ale ei din prima jumatate de aluat. Tava plina de placintele se pune la caldurica si se lasa nazdravanele sa mai creasca putin, pret de 20 de minute. Acum trecem la a doua parte de aluat care se lucreaza identic cu prima, doar nu o sa facem acum vreun fel de favoritisme si pregatim a doua tura... din experienta doar o singura tava nu e niciodata de ajuns. Eu nu am mai avut inca o tava mare de aragaz, desi mai aveam o tava dreptunghiulara ceva mai mica, dar am preferat sa lucrez in tavile de cozonac. Asa ca am impartit de data aceasta sulul de aluat doar in 6 bucati si am facut niste placinte mai zdravene pe care le-am pus cate 3 in doua tavi de cozonac. 

             Placintelele nazdravane s-au odihnit, si s-au infoiat usor la cadurica si acum vor dichisite. Batem un ou frumos si le ungem din belsug ca sa captete culoare aurie de la oul nostru binevoitor si la urma presaram si niste mac...asa de moft.

 Gata! La cuptor cu ele!. Vor sta aici cam 35-45 de min in functie de cuptor. Sunt gata atunci cand sunt rumene, aurii si vesele ca o zi de vara.

           Eu nu m-am abtinut si desi stiam ca inca nu sunt gata dupa vreo 20 de min am deschis usa de la cuptor si am aruncat o privire. Nu o sa va vina sa credeti ce veselie era acolo! Nazdravanele noastre erau cele mai vesele placintele. Pe cuvant de cercetas...bine, nu am fost...nici pionier...pe cuvant de Toto ca si el si-a dat seama dupa miros. 

           Mirosea in casa ca in cei mai frumosi ani ai copilariei mele, ca atunci cand mergeam la bunici si mamaia ne facea minunatele ei placinte si ni le servea aburinde cu un pahar de lapte acru...